Fotografie de Ken Salva pe Pexels.com
De-a lungul secolelor, verighetele au evoluat de la simple cercuri din stuf la bijuterii elaborate din aur decorate cu diamante strălucitoare. Indiferent de materialul sau designul acestora, esența verighetelor rămâne neschimbată: ele simbolizează iubirea, angajamentul și legătura eternă dintre două suflete pereche.
Tradiția dăruirii verighetelor datează de mii de ani, având rădăcini în cultura Egiptului Antic. Egiptenii credeau că cercul simbolizează eternitatea și se foloseau de niște inele realizate din stuf și alte materiale naturale pentru a marca uniunile maritale. Ei purtau aceste inele pe al patrulea deget al mâinii stângi, crezând că vena amoris, „vena iubirii”, lega direct acest deget de inimă.
În Roma Antică, verighetele au căpătat o semnificație formală în cadrul ceremoniilor de logodnă și căsătorie. Romanii foloseau inele din fier pentru uzul cotidian și inele din aur pentru ocazii speciale, reflectând, deopotrivă, statutul și angajamentul social și privat al soților. Această tradiție a continuat să se dezvolte până în Evul Mediu, când designul verighetelor a devenit din ce în ce mai elaborat, bijutierii medievali folosindu-se de pietre prețioase și gravuri simbolice cu tematică religioasă pentru a decora suprafața și interiorul lor.
În Evul Mediu, inelele de tip gimmel și inelele posy au devenit populare. Inelele gimmel erau formate din două sau trei cercuri interconectate, simbolizând uniunea și angajamentul dintre cupluri. Pe de altă parte, inelele posy, gravate cu versuri și mesaje de dragoste, erau folosite pentru a exprima sentimentele romantice într-un mod discret și elegant (asemănător, mai degrabă, inelelor de logodnă de astăzi). Spre exemplu, un astfel de inel din aur (datat undeva în jurul anilor 1400-1500) din Europa poartă următoarea inscripție „Autre ne vueil” (Pe altcineva nu vreau”).
Intrarea în modernitate a adus schimbări majore în designul și producția verighetelor. În secolul al XV-lea, diamantele au început să fie utilizate în inelele de logodnă, primul inel cu diamant cunoscut fiind cel oferit de Arhiducele Maximilian al Austriei logodnicei lui, Maria de Burgundia. Mult mai târziu, Revoluția Industrială din secolul al XVIII-lea a permis producerea în masă a verighetelor, făcându-le accesibile pentru toate clasele sociale.
În secolul al XX-lea, campania publicitară „A diamond is forever” lansată de „DeBeers” a revoluționat piața inelelor de logodnă și verighete, consolidând popularitatea diamantelor ca simbol al angajamentului etern. Această campanie a fost susținută de vedete de la Hollywood și de personaje mondene și regale, care au adoptat și promovat inelele cu diamante drept un simbol al bunului gust și iubirii conjugale. Diamantele au devenit atât de strâns legate de ideea unei căsnicii fericite, încât s-a răspândit zvonul că actrița americană Grace Kelly ar fi trebuit să refuze primul său inel de logodnă oferit de prințul de Monaco, deoarece diamantul nu era suficient de impresionant. Cu toate acestea, povestea lor s-a încheiat cu un „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” după ce Rainier a cerut-o a doua oară cu un inel cu un diamant de 10,48 karate.
Asemenea oricăror bijuterii prețioase, verighetele și inelele de logodnă au captivat imaginația publicului amator de mondenități odată cu trecerea timpului. Un exemplu notabil este cel al inelului de logodnă al Prințesei Diana, cu un safir albastru încadrat de o corolă de diamante sclipitoare, purtat acum de Kate Middleton. Încadrat pe bună dreptate în categoria celor mai recunoscute și dezirabile inele din lume, inelul de logodnă cu safir este însoțit pe degetul actualei prințese de Wales de o verighetă minimalistă realizată din aur galez. Alte exemple notabile și recognoscibile sunt: inelul din aur galez al Reginei Elisabeta a II-a sau verigheta primei doamne Jacqueline Kennedy.
Comments (0)